Avem cu toții, păstrate într-o casetă a amintirilor, clipe dragi, întâmplări ce ne-au marcat în trecut, pe care când și când, le aducem în prezent. Trecem atunci ușor de încuietoare, deschidem cutiuța și zâmbim, preț de câteva clipe, bucurându-ne din nou cu o fericire inocentă, pentru că încă mai păstrăm cu noi cheia de la cutia noastră magică.
Cum aș putea descrie muzica lui Vengerov din acea seară de la București? Să spun oare că a interpretat concertul de vioară de Brahms, că a cantat magnific, impecabil, că a strălucit? Ar fi fără îndoială, prea puțin spus. Îmi amintesc de un moment în copilărie când am mers însoțită de mama cu trenul la bunicii mei, ce locuiau în altă localitate. La gară ne-a așteptat bunicul (tataia, cum îi spuneam), înmânându-ne fiecăreia câte un buchet de lăcrămioare culese din grădina lui.
Poate și pentru că mâinile mele de atunci, de copil de 5 ani, abia mai cuprindeau tulpinile lor dese, lăcrămioarele, aceste gingașe și delicate flori mi s-au părut enorm de mari în acel moment. Chiar și acum, dimensiunile buchetului sunt tot magice și cred că mi-ar fi greu să descopăr existența unor flori mai frumoase în afara celor mai delicați clopoței albi văzuți vreodată, învăluiți în cel mai rafinat parfum.
Preț de câteva clipe, ascultându-l pe Vengerov cîntând la vioară, am fost convinsă ca resimt parfumul discret al lăcrămioarelor, cel ce mi-l aminteam demult, în sala de concerte, sau dacă nu, cel puțin lângă locul meu de pe scaun.
Vengerov interpretează - Introducere şi Rondo cappricioso de Saint-Sains
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu