joi, 20 septembrie 2012

Perfecțiunea imperfecțiunii

...sau cum să fii împăcat cu tine, când știi că faci greșit atâtea (și atâtea) lucruri. Cu ani în urmă am văzut într-un muzeu de artă modernă, o schiță a unui tablou de Picasso - "Sărutul".
     Deși a se afirma despre mine că iubesc arta modernă în totalitatea ei, ar constitui o exagerare a propriilor sentimente, schița pictorului spaniol - prezentă în creion la expoziție, m-a fermecat.
     Grotescul imaginii m-a atras într-atât încât am stat în fața ei, studiind-o minute în șir. M-am gândit că Picasso, un om inteligent, a căutat simțul umorului în privitorii picturii sale și m-am simțit foarte flatată să mă aflu în fața ei, admirând-o. Semnificația scenei pentru mine a fost că, îndrăgostit fiind și mânat de pasiune, speranțe și mirajul necunoscutului, te arunci într-o relație pe un drum presărat de albăstrele, curcubeie și raze de soare. Asta crezi tu și nu mă pot abține să nu zâmbesc indulgent :).
      Din exterior, din prisma celorlalți, scena dintre tine și alesul/aleasa inimii tale, se vede exact ca în ochii lui Picasso când a desenat perechea de îndrăgostiți, aflată în fața sa, într-un mod realist (carevasazică - cu picioarele pe pământ) și nu într-un stil modern, cubist, cum s-a interpretat ulterior (în mod greșit, evident).
    Fiecare om are defectele sale, (pe care trebuie să și le asume) iar marele artist le-a văzut în cei doi protagoniști ai scenei și le-a redat în lucrarea sa, într-o manieră extrem de lucidă.
    Nu trebuie să mai spun că mi-a plăcut la nebunie tabloul și consider că dacă încă mai râd și acum gândindu-mă la el, pot să încep și eu, fără a repeta mecanic niște cuvinte citite într-un album de artă prăfuit, să vorbesc despre genialitatatea lui Picasso.
     Zâmbesc gândindu-mă și la tablourile aparținând lui Van Gogh, realizate în perioada când picta folosind o tehnică influențată de cea a lui Georges Seurat, acesta din urmă fiind unul dintre marii inițiatori ai pointilismului (Tehnică în desen prin care, la fel ca într-un mozaic, dintr-o rețea de tușe divizate sau puncte, se încheagă formele obiectelor și ființelor reprezentate). Ceea ce îi diferențiază pe cei doi mari pictori - Seurat și Van Gogh - în folosirea acestei tehnici, cu siguranță ar putea fi răbdarea. Seurat picta cu meticulozitate, tablouri de dimensiuni mari, a căror finalizare lua o îndelungată perioadă de timp, de ordinul anilor.
     Van Gogh, se observă că a avut răbdare la început: puncte, puncte, puncte, răbdare, răbdare, puncte, puncte, răbdare, puncte, puncte, puncte până când nu a mai avut răbare și punctele s-au transformat treptat-treptat în linii. Per ansamblu, studiind picturile celor doi am putea spune ca Van Gogh folosea într-un fel stângaci tehnica pointilismului. Pentru comparație am selectat și un tablou de-al lui Seurat.
      În ciuda lipsei tenacității de care dă dovadă, m-a încântat nespus autoportretul lui Van Gogh, tocmai pentru că el nu a avut răbdarea să își desăvârșească tehnica pointilismului, să o ducă spre perfecțiune, arătând despre el, o dată în plus, că era o persoană temperamentală (eu aș spune - ființă umană).
      În trecut m-am familiarizat și cu picturile lui Fernando Botero - artist columbian. Dintre numeroasele lucrări ale sale care mi-au plăcut, cel mai mult am apreciat-o pe următoarea:
      Consider inutil să explic de ce m-a fascinat. Dacă ai zâmbit după ce ai văzut-o, cu atât mai mult îmi întăresc afirmația anterioară. Pentru a încheia postul de azi, mă voi folosi de un citat favorit, ce îi aparține părintelui Peregrine din - "Omul ilustrat": Dumnezeu nu este serios. De fapt, e cam greu să știm exact ce altceva este El în afară de iubire. Și iubirea e legată de umor, nu-i așa? Pentru că nu poți să iubești pe cineva decât dacă îl tolerezi, nu-i așa? Și nu poți tolera pe cineva în permanență decât dacă râzi de el. Nu-i adevărat? Și bineînțeles că noi suntem niște mici animale ridicole, bălăcindu-ne într-o troacă, iar Dumnezeu trebuie să ne iubească și mai mult pentru că apelăm la umorul Lui. - "Omul ilustrat" - Ray Bradbury. Daa, îmi place imperfecțiunea...:)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu