Pentru toată lumea, ziua de Revelion este una deosebită de restul celorlalte din an, doar că pentru mine este mai deosebită decât pentru alții, chiar de două ori aș putea spune. Asta pentru că astrele au făcut în așa fel încât, cu mai multe decade în urmă, exact în mai sus pomenita zi, am apărut pe lumea asta.
An de an, când eram mică, vedeam cum toate mergeau unse, ca pe roate... până la mine, când de ziua mea toți ceilalți copii aveau deja bomboane fine și se felicitau și între ei, ba mai mult de atât, peste tot pe unde mergeam, vedeam puse în locuri foarte vizibile bannere cu urări ce în mod normal mi s-ar fi cuvenit numai mie. Cu timpul, am renunțat să mai sper că va veni la școală și ziua mea de oferit bomboane. Mi-a trecut prin minte chiar să fac petrecerea în altă zi și așa se face că doi ani la rând mi-am serbat ziua pe 22 iunie, cu invitați, cu tort, cu cântec de "La mulți ani!", cu tot ce trebuie. De ce nu în iunie? E o altă zi decât a mea, e cald dar nu foarte, iar ceilalți copii încă nu sunt plecați în concedii. Evenimentul a fost un real succes, până într-un an când proprii părinții mi-au dat un ultimatum să încetez cu aroganța.
Am încetat prin urmare și odată cu trecerea anilor mi-a scăzut și entuziasmul pentru propria aniversare, până în pragul în care mai mult doream să serbez sosirea anului nou decât ziua mea, la fel ca și ceilalți buni gospodari.
Anul care tocmai a trecut, m-am organizat prea puțin în direcția petrecerii unui Revelion de succes, care ar fi un fel de El dorado al Revelioanelor și nu am plecat pe nicăieri. Am refuzat cu încăpățânarea caracteristică unui Capricorn să dau curs invitațiilor de pe afișele de pe orice stâlp de iluminat din oraș, în care mi se propunea sărbătorirea acestui eveniment la câte un restaurant dubios, de care nu a auzit nici vărul Google, cu mâncare pe sponci dar pe bani mulți și cu animatori care îți spun când să mergi la dans și când să mănânci, mai ceva decât educatoarele de la grădiniță.
Aşadar, am ales să merg cu niște prieteni buni la un bar din localitate. Elanul petrecerii Revelionului în această incintă mi-a scăzut destul de mult cu o zi înainte, când am aflat că cei de la bar nu acceptau să venim cu mâncare de acasă. În consecinţă, am contramandat tortul gigantic pe care urma să mi-l facă mama pentru invitați, am lăsat acasă gândul la bucatele tradiționale făcute tot de ea, respectiv sărmăluțele umplute cu porc hrănit cu porumb și după ce m-am primenit, mi-am aranjat părul după stilul clasic de petrecere (respectiv ca o oaie din spate și ca o cască din față - dar dacă trebuie, trebuie) și m-am îmbrăcat cât de tradițional puteam, mi-am îndesat în poșetă două sandvișuri cu unt, somon și măsline (foarte apreciate la momentul potrivit) și am plecat la distracție. ...și cu toate astea, am fost complet nepregătită pentru ce a urmat. În barul cu pricina, unde mergeam des și cunoșteam playlist-ul oldies but goldies pe dinafară, patroana a considerat în acea seară de bun simț să aducă doi DJ să ne pună muzică de club trance-tehno-electro-chillin'-mix de mi-a blocat toți neuronii din tura de noapte. M-a interesat foarte mult genul din care făceau parte melodiile ascultate pe întreaga durată a şederii mele acolo, în ideea să îl evit mai târziu. Datorită mișcărilor în dans (?!!!??) folosite de invitați, mișcări ce văzute pe mute seamănă mai degrabă cu sprijinirea pereților și a tavanului, sau cu întinsul varului pe pereți cu bidineaua, decât cu un dans propriu-zis, consider că muzica asta s-ar potrivi foarte bine și într-un sens constructiv, când cineva își zugrăvește casa. Cum nu îmi renovam nimic pe moment, nici măcar după ce am consumat un amestec de băuturi ce ar fi derutat și un cal, nu mi s-a părut muzica interesantă.
Ba mai mult de atât, după ceva timp m-am dus să vizitez/salut niște prieteni aflați la altă petrecere în oraș. Vizita a fost scurtă, dar de efect. Ar fi fost chiar o reuşită dacă ajunsă acolo, mi-ar fi trecut prin minte și alte cuvinte decât cele de origine dacică din vocabularul nostru. Cum eram printre prieteni, bănuiesc că i-oi fi speriat pe cei care nu știau ce muzică ascultasem înainte, că a doua zi dimineață când m-am trezit, am găsit mai multe mesaje de întrebare din partea unora de la a doua petrecere dacă am ajuns cu bine acasă.
Întoarsă înapoi la prima petrecere mi-am dat seama că ceea ce mă deranjase cel mai tare încă nu îmi dădea pace și am decis să plec, mult mai devreme decât prietenii mei. Am ajuns cu bine, unde mai pui că era și liniște?!
Nu îmi dau seama dacă m-am distrat, dar cu siguranță a fost mai bun revelionul acesta decât cel precedent, când am serbat într-un apartament, cu un grup de prieteni care nu era al meu (oameni de treabă dar cu care nu m-am potrivit) și am citit de la ora 23:00 până aproape de orele 02:00.
Anul acesta am avut totuși o rochie corai sau (pentru că simt că am derutat) un fel de roșu da' nu prea.
Vă urez toate cele bune, un an nou mai bun ca precedentul și să aveți mai multă inspirație decât mine pentru Revelionul de succes! La mulți ani cu voie bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu