Colegul meu, împreună cu niște prieteni de-ai săi, printre care unii care lucrează în domeniul Asistenței Sociale din umilul meu oraș, a alcătuit o listă pe care, având informații precise, a trecut numele unor oameni foarte necăjiți, pe care grupul de voluntari urma să îi viziteze în preajma Crăciunului, oferindu-le mici cadouri, cumpărate din banii obținuți din donații.
Sărbătorile au trecut, serviciul l-am reînceput după concediu. Colegul meu a considerat necesar să ne arate fotografiile făcute în mica sa campanie de binefacere. Din curiozitate să văd persoanele la care au ajuns ajutoarele, am derulat seria de fotografii pe care mi-o indicase el. Mă așteptam să văd oameni îmbrăcați precar, marcaţi de condițiile vitrege în care trăiesc, persoane pentru care puțin înseamnă mult, dar nu am fost pregătită pentru...asta.
De fotografia de mai sus nu am putut trece mai departe fără să o studiez îndelung. Ceva din privirea blândă dar în același timp pierdută a acestui bătrân m-a făcut să opresc derulatul mașinal al fotografiilor. Trecând mai departe de fața ce îi trăda grijile ce îl frământă, am remarcat poziția gârbovită în care a fost imortalizat, capul înclinat și picioarele depărtate, într-un efort parcă de a susține un corp prea masiv. La sfârșit, cizmele de cauciuc pe care le purta și paltonul murdar, tocit, legat la mijloc cu o sfoară m-au convins că priveam un om greu încercat de soartă, un timp îndelungat. În plus, am mai aflat despre el de la colegul meu, că era și singur pe lume.
Mi-am amintit atunci versurile melodiei "Hier encore" a lui Charles Aznavour: "Hier encore/ J'avais vingt ans/ Je gaspillais le temps/ En croyant l'arrêter" - "Ieri (încă)" (Ieri încă/ Aveam douăzeci de ani/ Risipeam timpul/ Crezând că îl opresc".
Mă gândesc că bătrânul din fotografie trebuie să fi făcut la fel ca noi toți. Cu siguranță s-a bucurat de tinerețea sa, crezându-se nemuritor și intangibil, urmând ca mai târziu să își dea seama de vanitatea acestor gânduri. Probabil și-a făcut și el speranțe și vise. Unde s-au dus acestea, ce s-a ales de ele?
Versurile din melodia amintită exprimă regretul cuiva care și-a rispit tinerețea ducându-și existența fără un plan precis, și-a îndepărtat prietenii prin aroganța de care a dat dovadă față de aceștia, condamnându-se astfel la izolare și la eșec, într-o perioadă fragilă a vieții.
Nu cunosc nimic din viața bărbatului din imagine. Nici nu vreau să știu. Bănuiesc că în oarece limite, există posibilitatea ca povestea lui să se asemene cu cea a personajului din cântec. Oricum ar fi stat lucrurile pentru el, consider că el merită totuși tratat cu bunăvoință. I-am (mai ?!?) putea întinde mâna pentru a-l ajuta, în special acum, când este atât de vulnerabil și de fragil. Crăciunul pentru el și pentru alții asemenea, ar putea veni mai des și cel puțin unele dintre vise, astfel îndeplinite.
Las mai jos versurile cântecului lui Aznavour, în speranța că vă vor plăcea măcar la fel de mult ca și mie. Citind, veți remarca astfel felul în care este rostit fiecare pasaj, ca pe o declarație plină de regret, cu mici pauze între strofe, accentuând prin lipsa unui ritm concret, prăpastia în care s-a tot afundat, cu fiecare greșeală făcută.
P.S.1. După cum puteți constata, aveți în coloana din dreapta traducerea (personală) a versurilor.
P.S.2. Dacă v-a plăcut cântecul, dar nu stăpâniți foarte bine limba franceză pentru a-l fredona, există și o versiune în engleză a acestuia. (Trebuie să știți că aceasta are versurile diferite):
Yesterday when I was young - Charles Aznavour (Link)
Hier encore Ieri
Hier encore Ieri încă
J'avais vingt ans Aveam douăzeci de ani
Je caressais le temps Și mângâiam timpul
Et jouais de la vie Și mă jucam cu viața
Comme on joue de l'amour Cum ne jucăm cu dragostea
Et je vivais la nuit Și trăiam noaptea
Sans compter sur mes jours Fără să mă bazez pe zilele mele
Qui fuyaient dans le temps. Care fugeau în timp.
J'ai fait tant de projets Am făcut atâtea proiecte
Qui sont restés en l'air Care au rămas în aer
J'ai fondé tant d'espoirs Am fondat atâtea speranțe
Qui se sont envolés Care și-au luat zborul
Que je reste perdu Încât am rămas pierdut
Ne sachant où aller Neștiind unde să merg
Les yeux cherchant le ciel Cu ochii căutând cerul,
Mais le coeur mis en terre. Dar inima în pământ.
Hier encore Ieri încă
J'avais vingt ans Aveam douăzeci de ani
Je gaspillais le temps Risipeam timpul
En croyant l'arrêter Crezând că îl opresc
Et pour le retenir Și pentru a-l reține
Même le devancer Ba chiar să îl întrec
Je n'ai fait que courir N-am făcut decât s-alerg
Et me suis essoufflé. Și mi-am pierdut suflul.
Ignorant le passé Ignorând trecutul,
Conjuguant au futur Conjugând la viitor
Je précédais de moi Începeam cu mine
Toute conversation Orice conversație
Et donnais mon avis Și-mi dădeam cu părerea
Que je voulais le bon Că voiam ce-i bun
Pour critiquer le monde Pentru a critica lumea
Avec désinvolture. Cu dezinvoltură.
Hier encore Ieri încă
J'avais vingt ans Aveam douăzeci de ani
Mais j'ai perdu mon temps Dar mi-am pierdut timpul
A faire des folies Făcând nebunii
Qui ne me laissent au fond Care nu-mi lasă în fond
Rien de vraiment précis Nimic cu adevărat precis
Que quelques rides au front Decât câteva riduri pe frunte
Et la peur de l'ennui. Și teama de plictis.
Car mes amours sont mortes Căci iubirile mele au murit
Avant que d'exister Înainte să existe
Mes amis sont partis Prietenii mei au plecat
Et ne reviendront pas Și nu se vor întoarce
Par ma faute j'ai fait Din vina mea am făcut
Le vide autour de moi Un gol în jurul meu
Et j'ai gâché ma vie Și mi-am irosit viața
Et mes jeunes années. Și anii mei tineri.
Du meilleur et du pire Din ce-i mai bun și ce-i mai rău
En jetant le meilleur Aruncând ce-i mai bun,
J'ai figé mes sourires Mi-am blocat zâmbetele
Et j'ai glacé mes pleurs Și mi-am risipit plânsetele
Où sont-ils à présent Unde sunt ei în prezent,
A présent mes vingt ans? În prezent, anii mei douăzeci?
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu